luni, 24 august 2009

DoDu made by Wayfalua

DoDu, îmi spuneam la un moment dat: poate că lumea-i prea mică sau ambiţiile mele pera mari, îmi spuneam, EU, de parcă n-aș fi avut doar 4 ani când mă cocoţam în vârful clăii din Valea Ciurilii ca să văd cerul mai de aproape. Mi se parea pamântul atât de mic, de acolo, din vârful acela impozant încât, dacă n-ar fi venit tânu să mă ameninţe cu furca lui uriașă, aș fi stat întreaga noapte să privesc cerul incredibil de albastru, în speranţa c-o să vină vreun ozeneu și-o să mă ducă în lumea aia dintre stele. Stele am văzut eu, ce-i drept, puţin mai târziu, când a pus tânu mâna lui de piatră pe umărul meu fragil, strângându-mă atât de tare încât am văzut stele verzi. Mă ţîpurigule, mă! tu-ţi muma care te-o făcut. Pă mă șpuriule, dacă pcicai din vârfu jârezî șî-ţ fărmai tăte șioantele?! Și-mi ţinea tânu o teorie moroșănească – era de prin părţile Moiseiului, Dumnezeu să-l ierte, încât îmi venea să intru în pământ de rușine. Mai bine mi-ar fi dat o bătaie zdravănă decât să-mi spună cuvintele acelea. Tata l-a moștenit în mare măsură și avea obiceiul să mă certe în loc să mă bată. Dar, odată, într-o vară de neuitat, și-a încălcat „principiile”, a pus mâna pe o jordie de mesteacăn și mi-a tras o „bătută cu strigături” de n-am putut să dorm vreo două, trei nopţi. Făcusem un pariu cu niște amici: care sparge cu praștia mai multe stopuri de la remorcile forestiere parcate în apopierea pădurii de pe Strâmba – local nostru preferat de întâlnire și joacă. Ce-i drept, n-am ieșit campion, dar știu cu siguranţă că am obţinut un „premiu” de nu l-am uitat nici în ziua de azi.

Asta, dragă DoDu, ca să-ţi dai și tu seama cât de precoce eram, în materie de „premii”! La școală am fost întotdeauna printre primii, dar nu știu cum se făcea că mai totdeauna trebuia să împart premiul I ori cu fi ul șefului de post, o jigodie agresivă și limitată care mă fugărea prin curtea școlii strigând: Geluuu purceluuuu... Geluuuuu purceluuuu și care-mi trăgea ghionturi la gimnastică de-mi dădeau lacrimile de furie și neputinţă, ori cu băiatu’ lui nenea primarul, un exemplar bubos și pârâcios, care pășea cu mândrie patriotică pe urmele lu tac-su, om uns cu toate alifi ile, pcr-ist de nădejdie și benefi ciar al unei „rente” lunare, pentru benefi cii aduse în folosul comunităţii! Prin clasa a VIII-a, profesoara mea de română, d-na Huniar, care mă avea la sufl et și care mă fascina ori de câte ori deschidea gura, avea o voce impresionantă și caldă în ciuda unei fi zionomii care n-o avantaja deloc, m-a trimis cu încredere la olimpiada de română, în ciuda protestelor unor odrasle premărite care-și revendicau acest drept, dar care n-aveau nici în clin și nici în mânecă cu tot ceea ce ar fi trebuit să însemne literatura română. Unul dintre subiectele de la olimpiadă a fost unul cât se poate de ciudat: descrieţi în versuri impresia voastră despre Ștefan cel Mare! Și uite așa, vrândnevrând, am scris eu prima poezie, de sorginte patriotică, cu care am și luat un premiu, spre fericirea profesoarei și disperarea colegilor.

La sfârșitul clasei a VIII-a, mi-am luat traista în băţ și am plecat întrun oraș apropiat, cel mai apropiat cu putinţă, la Năsăud, unde, singur cuc, am dat examen la liceul George Coșbuc, unul dintre cele mai renumite din zonă. Dat examen, luat examen, bucurie mare! Naveta cu autobuzul, în fi ecare zi vreo 30 de km dus și 30 întors. Dar parcă n-a fost așa infernal, doar mă obișnuisem cu naveta în primii mei ani de școală când trebuia să parcurg 8 km zilnic (dus-întors), din Tranzbordare – ţinutul de baștină al Vlașinilor și până în Telciu, localitatea în care se afl a Școala Generală. Dar, draga DoDu, haide să nu mă lungesc prea tare. Foaia mea de parcurs a fost una foarte lungă și plină de peripeţii. Cu vacanţele petrecute „în câmpul muncii”, la CAP-ul din Sânmihaiul de Câmpie, apoi ultima treaptă de liceu facută într-un alt oraș, Bistriţa, la vreo 45 de km de casă, Revoluţia făcută cu zb-ul în mână ca să un vină teroriștii arabi cu elicopterele și să distrugă sediul aflat în paragină al unei primării de provincie, cu patriotisme înfl ăcărate: noi tinerii, tineretul liber, schimbare, jos comunismul, cu întâlniri nocturne la sediul ziarului AHA, cu O.C. Hogea investigando activităţile ilicite ale deja nou formatei nomenklaturi, cu idealismele desuete și nopţile albe, cu festivalurile de teatru de la Sângeorz experimentandumi veleităţile actoricești într-un rol de pomină, cu vizitele mele, din ce în ce mai sporadice în zona ţinuturilor natale, apoi Clujul, apoi Bucureștiul. Frecventând Cercul de lectură a lui Ioan Bogdan Lefter sau cenaclul Litere de la Universitate.

Când mi-am depus actele pentru prima bursă, din 5 locuri oferite, obţinusem locul 6! Nu s-ar fi întâmplat nimic dacă n-aș fi aruncat o privire pe lista celor acceptaţi, descoperindu-l, cu stupoare, pe unul dintre colegii mei de grupă, un individ absolut insipid, o nulitate în toată splendoarea descriptivă a definiţiei. Sângele meu de moroșan a început să clocotescă. Mi-am prezentat contestaţia, propunând, nici mai mult, nici mai puţin, o competiţie deschisă cu benefi ciarul celei de-a 5-a poziţii de pe listele celor acceptaţi la bursă. Și uite așa, cu mare tam-tam și cu riscul de-a intra în colimatorul apocalipticilor profesori universitari, m-am trezit cu o petiţie în care eram informat că, în urma analizei atente a contestaţiei mele, a fost suplimentat un al 6-lea loc pentru bursele pariziene. Hi, hi, hi! M-am trezit abia în Paris, locul în care mi-am ratat șansa de-a deveni cetăţean francez, pe motive de orbire, înainte de plecarea din ţară având nefericita inspiraţie de-a mă îndrăgosti. Așa că, am dat cu piciorul ofertelor franţuzești și m-am întors la marea iubire care, în marea ei mărinimie și recunoștinţă, m-a părăsit câţiva ani mai târziu în favoarea unui profesor din facultate.

Apoi crize, ani întregi de zbenguială psihotică, alcool, proletarism cu Marius Ianuș prin crâșmele cele mai deșucheate ale Bucureștiului. Și, normal, multe, multe pome. Nimic ieșit din comun, până în ziua în care am întâlnit-o pe Ioana Pârvulescu. Am stat la taclale și, printre alte minimalisme, i-am dat să citească vreo câteva poeme. Nu mă cunoștea aproape deloc, mă văzuse de câteva ori cu ocazia unor evenimente culturale. M-a sunat după câteva zile și mi-a spus că i-au plăcut foarte mult poemele mele și că, dacă n-am nimic împotrivă, ar vrea să le arate unor colegi din redacţia revistei România literară. La două săptămâni de la întâmplare eram invitat la redacţie. După o discuţie directă cu Constanţa Buzea, m-am trezit faţă în faţă cu Nicolae Manolescu. Aproape că mi s-a tăiat respiraţia. Mi s-au înmuiat picioarele de emoţie. Vezi tu, DoDu, eu primisem o educaţie tipic ardelenească în care factorul respect avea o conotaţie aproape mistică. Așa-l vedeam eu pe Manolescu. Un colos! Mi-a strâna mâna, Manolescu, și mi-a spus: tinere, îmi plac versurile astea și dacă n-ai nimic împotrivă aș vrea să le fac o prezentare în revistă. N-am fost în stare să scot nici un sunet, am aprobat, aproape mecanic, bâiguind un fel de răspuns gutural. Apoi, lucrurile s-au succedat cu o viteză ameţitoare. L-am cunoscut pe Traian T. Coșovei care mi l-a prezentat apoi pe Liviu Ioan Stoiciu. Ioan Es. Pop mi-a dat o rubrică în pagina de cultură a Ziarului Financiar, Stoiciu mi-a propus un loc în redacţia Vieţii românești, iar Iosif Naghiu m-a primit secretar administrativ la Asociaţia Scriitorilor din București. Premii, festivaluri de poezie, multe prietenii, primele invidii, primele răutăţi.

Într-o zi, cu pretextul unei invitaţii la un festival de literatură din Belgia, am plecat din nou în străinătăţuri. Am plecat în ideea că de data asta n-o să mai gafez precum o facusem la Paris. După un scurt popas în Franţa, am plecat în Spania. Și n-am mai gafat! Cel puţin, până acum. Tot ceea ce am obţinut ulterior a fost datorat oprimismului meu nativ și spiritului meu de luptă. Sunt și eu, ca și tine, un Don Quijote Rătăcitor, dragă DoDu, un combatant, incisiv cu impostura și intolerabil în faţa mediocrităţii. Cam ăsta ar fi răspunsul meu. Poate că e sufi cient sau poate că nu. Dar asta, oricum, contează prea puţin. În urma mea a rămas doar scrisul. Și nevoia permanentă de a-mi depăși propriile limite. Atât și nimic mai mult.


* Gelu Vlaşin, Don Quijote Rătăcitorul, Editura EIKON, 2009, Cluj-Napoca (fragment)

marți, 18 august 2009

Intalnirile de la Telciu

Cred ca au fost suficiente întâlniri (cam 5-6) la Telciu încât să pot face un bilanţ satisfăcător. La prima întâlnire s-au afişat zgomotos pe tărâmul vlaşinilor câţiva teribili băuturi de absint autohton: Ştefan Manasia, Cosmin Perţa, Andrei Doboş, Claudiu Komartin. Apoi au început să poposească şi alţi bravi cavaleri ai mesei rotunde: Octavian Soviany, Miruna Vlada, Constantin Virgil Bănescu (Bobiţă), Stoian G. Bogdan (sgb), Andrei Ruse, Sorin DespoT, Dan Coman, Marin Malaicu Hondrari, Ana Dragu, Florin (John) Partene, Veronica Ganea. Însă la ultima întâlnire petrecută în acest sfârşit de săptămâna la Telciu lucrurile s-au transformat radical. Nenicii de la formaţia Timpuri Noi cu Dan Iliescu şi Artan în prim plan au bulversat bieţii arbuşti fructiferi cu pofta lor vegetariană şi mi-au speriat păstrăvii din lac printr-un foc de tabără care a transformat zona într-un cântec de voie bună până spre dimineaţă (normal, din repertoriul aceleiaşi formaţii stropit din belşug cu "apă de foc" made by Pensiunea Vlaşinilor). Plus ca am renunţat la confortabilul vagon de dormit pentru o incursiune Telciu - Bucureşti în masina lui Artanu - dar a meritat ! Pe bune ! Oamenii ăştia sunt super faini şi au vitalitate cât pentru o întreagă generaţie.

miercuri, 12 august 2009

Don Quijote Ratacitorul poposeste la Telciu


Formaţiile "Timpuri Noi" şi "Viţa de vie" concertează la zilele comunei Telciu (Bistriţa-Năsăud) - aici va fi prezent şi poetul Gelu Vlaşin care îşi va lansa volumul "Don Quijote Rătăcitorul" - Jurnal iberic . Sâmbătă şi duminică, telcenii dar şi locuitorii satelor aparţinătoare sunt invitaţi să ia parte la zilele comunei Telciu. Potrivit primarului Sever Mureşan, este vorba de ediţia a treia a acestei sărbători, debutul evenimentului fiind asigurat de Cupa Telciului la fotbal. Şi-au anunţat participarea echipa de juniori I a Gloriei Bistriţa, Viticola Dumitra şi Şoimii Romuli, care vor juca alături de Eciro Forest. Tot sâmbătă, 15 august, la ora 17.00 va avea loc o lansare de carte "Don Quijote Rătăcitorul" a poetului Gelu Vlaşin, originar de pe aceste locuri. Începând cu ora 20.00, în faţa telcenilor se vor produce trupa "Viţa-de-vie", iar primarul Sever Mureşan va acorda diplome celor mai longevive cupluri din acestă localitate. Pentru ziua de duminică, programul este unul extrem de plin, Astfel, de la ora 13.00, spectacolul de muzică populară va fi deschis de Fanfara ţărănească din Telciu şi de ansamblul folcloric "Pană de păun". Vor urma pe scenă următoarele ansambluri: "Hora" (Tg. Mureş), "Balada" (Bistriţa), "Tradiţii maramureşene" dar şi o parte din "Dor Românesc". De asemenea, pe scenă vor urca Domnica Dologa, Alexandru Pugna, Ioachim Spân, Nicolae Cioancă, Anuţa Motofelea, Mirela Petruş. Invitatul acestei ediţii a zilelelor Telciului este Traian Jurchelea. Zilele comunei Telciu se vor încheia cu două concerte susţinute de Narcisa Suciu şi "Timpuri Noi". " Sunt foarte importante pentru noi aceste zile, mai ales că pe 15 august cinstim Adormirea Preamaritei Stapânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria. Sperăm că vom avea soare, iar oamenii se vor simţi bine", a conchis Sever Mureşan.






Alin Cordos


Ziarul Mesagerul


11 august 2009

S-a stins poetul Constantin Virgil Banescu (1982 - 2009)

Constantin Virgil Bănescu (1982-2009)



Licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, banescuSNSPA, Bucureşti, membru USR. A publicat volumele de poezie câinele, femeia şi ocheada (Ed. Timpul, Iaşi, 2000), floarea cu o singură petală (Ed. Junimea, Iaşi, 2002) şi acelaşi cer ce nu e (Ed. Vinea, Bucureşti, 2006).

A fost tradus în germană (Oskar Pastior, Ernest Wichner), spaniolă (Joaquín Garrigós) şi slovenă (Aleš Mustar). A primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2001) şi Premiul „Hubert Burda” pentru tineri poeţi din Europa de Est (Heidelberg, 2003). A beneficiat de burse literare în Germania. A publicat poezie în revistele Ziua Literară, Literatorul, Paradigma, Tomis, Poezia, Poesis, Viaţa Românească, Ziarul de Duminică, Tribuna, Mozaicul, Adevărul Literar şi Artistic, Bucureştiul Cultural, Manuskripte, Akzente, Schreibheft, Die Horen, Wespennest, Empireuma, Cuadernos del Ateneo.

A publicat traduceri din engleză în română (din Jean Harris) în Observator cultural şi Bucureştiul Cultural. A publicat traduceri din română în engleză, realizate împreună cu Jean Harris, pe www.wordswithoutborders.com (din Gabriela Adameşteanu), în Observator cultural (din Stelian Tănase) şi în Plural (din Ştefan Bănulescu), cu traducerea din urmă câştigând, împreună cu Jean Harris, bursa pentru traducere pe 2007-2008 a International Center for Writing & Translation al University of California, Irvine.


sursa biografiei: colocviu2009.wordpress.com

luni, 3 august 2009

Don Quijote Ratacitorul - jurnal iberic



Autor: Gelu Vlasin
Titlu: Don Quijote Ratacitorul
Editura Eikon, 2009
206 pag.


Don Quijote Rătăcitorul - Europa se construieşte cu cărţi (fragment)

"La Madrid, căldură mare, mon cher! În parcul Retiro și-au dat întâlnire peste 383 de expozanţi în cadrul celei de-a 63 a ediţii a Târgului de carte din Madrid. Recent câștigător al Premiului Lara, scriitorul Jorge Semprún ţine o conferinţă la deschiderea oficială a târgului de carte, în pavilionul Europa. Semprún, evocându-l pe Marlaux, vorbește despre operele în care protagoniștii sunt oameni solitari care luptă pentru cucerirea lumii înconjurătoare: Don Quijote, Robinson Crusoe și...Idiotul – personajul incitant a lui Dostoievski. Don Quijote Rătăcitorul începe să simtă o afinitate specială faţă de surprinzătorul și incisivul discurs al scriitorului Jorge Semprún. După consideraţia că un bun cultural nu poate circula „precum o mașină de cusut”, Jorge Semprún a evocat, „în acest istoric moment al aderării de noi membrii în cadul Uniunii Europene”, fi gura filosofului ceh, Jan Patočka – destul de puţin cunoscut în Spania, și împrejurările ciudate în care și-a găsit șfârșitul în anul de graţie 1977. Tot în cadrul alocuţiunii rostite, Semprún a menţionat, într-un mod extrem de favorabil, cultura ţărilor estice, vorbind în special despre România și Ungaria, care, în viziunea scriitorului, fac parte integrantă din Europa, atât prin poziţia lor geografi că, cât mai ales prin aportul adus marii culturi europene. Iată că, încet-încet, personalităţile culturii europene încep să reconsidere atitudinea lor despre literatura ţărilor din estul europei. Nici că se putea un „ambasador” al culturii românești, mai bun decât Jorge Semprún. Dovada că premiul obţinut în România, a fost, până la urmă, de bun augur! La o terasă stau la taclale cu Adrian Mac Liman – scriitor și analist politic, membru al Grupului de Studii Mediterane din cadrul Universităţii Sorbona – Paris, autorul binecunoscutelor cărţi: Palestina – el volcan, Ed. Popular, Madrid 2001, și El caos que viene, Ed. Popular, Madrid, 2002. Unul dintre cei mai avizaţi specialiști internaţionali în problemelele Islamului și Orientului Mijlociu, Adrian Mac Liman îmi povestește despre viziunea greșită asupra atentatelor din 11 martie, despre Bin Laden, pe care a avut ocazia să-l cunoască personal, despre similitudinile emigraţiei românești în raport cu emigraţia spaniolă din anii ’70. Adrian Mac Liman este un fascinant interlocutor, foarte documentat și plin de energie, un atent investigator al problemelor integrismului radical islamic, un scriitor și jurnalist de primă clasă. Undeva, la câţiva zeci de metri distanţă, Mario Benedetti acordă impasibil autografe, în timp ce căldura devine din ce în ce mai insuportabilă. Scriitorul britanic Graham Swift și spaniola Elvira Lindo au susţinut un dialog interesant în cadrul unui ciclu de conferinţe patronate de Circulo de Lectores. Asociaţia librarilor din Madrid a acordat Premiul Cartea anului 2003 unei cărţi de mare impact – Cartea iluziilor de Paul Auster. O foarte interesantă expoziţie fotografi că – Africa en la mirada, a scriitorului și jurnalistului polonez, Ryszard Kapucinski, este prezentată în Pavilionul Europa, pe toată durata târgului de carte, adică mai precis până pe 13 iunie. Don Quijote Rătăcitorul așteaptă cu nerăbdare următorul sfârșit de săptămână (11 iunie,orele 18,30) în care scriitorii români își vor da întâlnire în Pavilionul Europa..."

Rondul de noapte



Asociatia BIBLIOPOLIS in colaborare cu Editura EIKON si Biblioteca Judeteana Bistrita - Nasaud organizeaza Festivalul de poezie "Rondul de Noapte". Participa: Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, George Vasile Dancu, Ion Muresan, Adrian Popescu, Aurel Rau, Robert Serban, Lucian Vasiliu, Gelu Vlasin, George Vulturescu si scriitori bistriteni. Invitati speciali: Stoian G. Bogdan (sgb), Andrei Ruse si Sorin DespoT


Perioada: 29, 30, 31 iulie 2009
Locul: Filiala "Andrei Muresanu" a Bibliotecii Judetene
In fiecare zi cu incepere de la 19ºº