Lectia de poezie nr. 1 - Ion Stratan (Nino)

O să încerc, pe parcursul mai multor episoade să vă prezint câţiva dintre poeţii pe care-i consider drept puncte de reper valoric, oameni care au scris literatură de cea mai bună calitate. Poeţi care vor rămâne cu siguranţă în istoriile literare prin tot ceea ce-au lăsat în urma lor la nivel de scriitură. Sunt poeţi de la care ar trebui să învăţăm fiecare dintre noi, la care ar trebui să ne raportam de fiecare dată când avem intenţia de-a scrie sau pretenţia de-a intra fără echivoc în catalogarea poetică a cetăţii literare. Prima lecţie de poezie îl aduce în prim plan pe poetul Ion Stratan (Nino)

Ion Stratan - Nino (n. 1 octombrie 1955, comuna Izbiceni, judeţul Olt - m. 19 octombrie 2005, Ploieşti)  a absolvit Liceul ,,Al. I. Cuza” din Ploieşti şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti • A fost membru al ,,Cenaclului de Luni”, al Cenaclului ,,Amfiteatru” din Bucureşti şi al Cenaclului ,,I.L. Caragiale” din Ploieşti • A debutat publicistic în anul 1972 în revista ,,Amfiteatru” • A debutat editorial cu volumul Ieşirea din apă (la ed. Cartea Românească, 1981)  • A publicat poezie, eseuri, critică literară, traduceri, publicistică politică în majoritatea revistelor literare din ţară şi în reviste din străinătate • Este prezent în numeroase antologii de poezie din România şi din Canada, Franţa, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Germania 

• A primit următoarele distincţii:  

- Premiul ”Nichita Stănescu” al Fundaţiei Nichita Stănescu (1990)

- Premiul pentru Literatură al oraşului Slobozia (1993) 

- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993),Premiul ,,Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995)

- Premiul ,,Frontiera Poesis” (Satu Mare, 1999)

- Premiul ,,Marin Sorescu” la Festivalul Internaţional de Poezie “Europa km 0” (Sighetul Marmaţiei, 2001)

- Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anul 2001 

- Premiul pentru Poezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România - ASPRO (2002)

- Premiul ,,Radu Enescu” al revistei ,,Familia” (Oradea, 2002)

- Premiul ,,Dafora“ la Zilele revistelor din Transilvania şi Banat (Mediaş, 2002) 

- Premiul Fundaţiei ,,Constantin Stere” (Ploieşti, 2003)

-Premiul ,,Orient-Occident’’ (pentru arte) acordat de Fundaţia şi Organizaţia de Utilitate Publică ,,Orient-Occident’’, pentru întreaga operă poetică (Curtea de Argeş, 2004) 

• Ion Stratan a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al ADELF (Association des Écrivains de Langue Française) 

• A fost redactor-şef adjunct al revistei Contrapunct a Uniunii Scriitorilor din România 

• Avea în pregătire volumele de poeme Viteza vieţii, Criminalii şi crinii şi Ridicarea privirii precum şi romanul Concertul de Crăciun •

Volume publicate

BIBLIOGRAFIE

1. Ieşirea din apă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981
2. Aer cu diamante, Editura Litera, Bucureşti, 1982 (împreună cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Florin Iaru);
3. Cinci cântece pentru eroii civilizatori, Editura Albatros, Bucureşti, 1983
4. Lumina de foc, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1990
5. Lux, Editura Albatros, Bucureşti, 1992
6. Ruleta rusească, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1993
7. Desfacerea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1994
8. O zi bună pentru a muri, Editura Pontica, Constanţa, 1996
9. Cântă zeiţă mânia, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, 1996
10. Mai mult ca moartea, Editura Axa, Botoşani, 1997
11. De partea morţilor, Editura Liberart, 1998
12. Apa moale, Editura Albatros, Bucureşti, 1998
13. Celebra specie umană, Editura Helicon, Timişoara, 1999
14. Crucea verbului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000
15. Zăpadă noaptea, Editura Prefectura Judeţului Prahova, Ploieşti, 2000
16. Oameni care merg, Editura Premier, Ploieşti, 2000
17. O lume de cuvinte, Editura Limes, Cluj, 2000
18. Spălarea apei, Editura Eminescu, Bucureşti, 2001
19. Biserica ploii, Editura Fundaţiei Gheorghe Cernea, Ploieşti, 2001
20. Jocurile tăcute, Editura Călăuza, Deva, 2001
21. Biblioteca de dinamită, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2001
22. Pământ vinovat, Editura Premier, Ploieşti, 2003
23. Ţara dispărută, Editura Noul Orfeu, Bucureşti, 2003
24. Cartea ruptă, Editura Premier, Ploieşti, 2005
25. Cimitirul de maşini, Editura Grinta, Cluj, 2005
26. Cafeaua cu sare, Biblioteca Judeţeană Nicolae Iorga, Ploieşti & Editura Asociaţiei Culturale "Athenaeum", 1988
27. Cafeaua cu sare II (paradoxuri şi parafraze), Biblioteca Judeţeană Nicolae Iorga, Ploieşti & Editura Premier, Ploieşti, 2005
28. Nefertiti Eminovici, Editura M.N.L.R., Bucureşti, 2006

29. Casa părăsită, Editura Libertas, Ploieşti, 2006, îngijit şi ilustrat de regizorul şi graficianul ploieştean Mihai Vasile - Proiectu editării acestui volum data, aşa cum mărturiseşte într-un preambul Mihai Vasile, din anul 2003. În afara versurilor poemului "Casa părăsită", volumul mai cuprinde o bio-bibliografie întocmită de Bogdan - Lucian Stoicesu, fascimilul ultimului text scris de Nino despre Nichita Stănescu (datând din martie 2001) şi transcrierea lui, un mic eseu scris de Mihai Vasile despre poet şi 7 fotografii din arhiva personală a poetului.

Prezenţe în antologii

Este prezent cu un grupaj de poeme în "Antologia poeziei generaţiei 80" (Editura Vlasie, 1993) şi în antologii din Franţa, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Canada, Germania, Mexic.

Nino mai este prezent cu un grupaj de şapte poeme în limba franceză în antologia POESYS 8. Sacralitate (antologie a Festivalului Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş”, Ed. Academiei Internaţionale „Orient-Occident”, Bucureşti, 2004, 422 p., trilingv. Ediţie îngrijită şi tălmăciri de Dumitru M.Ion şi Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica).

Este tradus în limba franceză cu volumul antologic "La roulette russe" (Éditions Royaumont, 1995).





* sursa informatiilor: Wikipedia

* update "Bibliografie" cu sprijinul informatiilor primite de la Claudiu Komartin

* update complex cu sprijinul informatiilor primite de la Bogdan - Lucian Stoicescu 



viaţa şi moartea


S-a înecat Budha cu un
bob de orez - spun bătrânii.

Binecuvântat fie Budha
binecuvântat bobul, binecuvântaţi
bătrânii.

Binecuvântate cuvintele care
ne dau voie să vorbim despre
moarte. Atâţia prieteni am acolo,

încât nu ştiu dacă sunt
mort sau sunt viu.

Visez uneori că istoria se repetă
viaţa se repetă
vorbele se repetă

Alteori nu visez, ca un pumnal
sfâşiind o mătase mă trezesc
cu rouă pe piept.

Ca un cuţit, ca un pumnal
străluceşte gheaţa în inima
mea.

Am iubit, am urât
şi n-a fost destul.

Unde ne duci viaţă
Saturată de timp ?

Mă bucură copiii crescând
Mă întristează bătrânii murind.

Aici stau, între două anotimpuri
cu crucea pe piept şi hainele
Puse în rânduială.

Părul creşte, unghiile cresc
Dar n-am timp să observ asta.

Vinul trece, apele rămân
Dar n-am timp să observ asta.

Viaţa trece, numai moartea
rămâne. Dar n-am timp să
observ asta.


Ion Stratan, DE PARTEA MORŢILOR, Ed. liberART, 1998

Ringul de Vorbe #04 – 16 aprilie

Ringul de Vorbe #04 (o ediție dedicată lui George Vasilievici) va avea loc vineri, 16 aprilie, de la 20:00, în Old School Pub (Casa de Cultură a Studenților Grigore Preoteasa, în spatele Operei, la etajul 2 – hartă aici). Invitatele ce se vor duela în această ediție sunt trei poetese care au făcut furori, fie că este vorba de versurile lor, de interpretarea artistică, parfumuri sau bloguri personale: Ioana Bogdan, Domnica Drumea și Lorena Lupu. Ca la fiecare ediție, așteptăm și alte înscrieri pentru duel. Nu contează dacă ai publicat sau nu, dacă ești un superstar sau o arzi aiurea pe internet, poți dovedi că ești mai bun. Programul nostru clasic va fi întrerupt de un moment special dedicat scriitorului George Vasilievici (1978-2010), care s-a stins din viață săptămâna trecută, într-un mod tragic. Vom încerca să reînviem pentru câteva minute unul dintre cei mai buni tineri scriitori români, cu măcar jumătatea din vâna, degajarea și talentul pe care nu-l vom uita niciodată. Lecturi din romanul YOYO, exemplare din el împărțite în public, videoproiecții și altele. Nu în ultimul rând slam-proză, de Andrei Ruse, din romanul său în lucru, MDMA16. Moderatorii și organizatorii evenimentului sunt Andrei Ruse, Felix Nicolau și Gelu Vlașin. Partenerii noștri, Buybooks.ro și Rețeaua Literară, vă salută! Intrarea este de 10 Lei, dar dacă vii cu încă doi prieteni intri gratis.

* îți poți confirma prezența pe Facebook
* mai multe detalii pe www.RinguldeVorbe.ro

Despre rătăcirile iberice ale mioriticului Don Quijote

Don Quijote Rătăcitorul este, în felul ei, o carte deconcertantă. În primul rînd pentru că cititorul admirator al poeticii deprimiste cultivate de Gelu Vlaşin nu găseşte, în publicistica destul de compozită din acest ultim op semnat de scriitorul aflat între patrii, prea multe puncte comune cu opera sa poetică. Actantul liric “depresiv”, mai mult sau mai puţin biografist din Tratatul la psihiatrie este, de altfel, substituit de un alter ego de împrumut livresc hispanic. Se erijează, desigur, în Don Quijote Rătăcitorul, “un Don Quijote fără Sancho Panza, Rocinante şi mai ales fără Dulcineea”, adică într-un visător cu desăvîrşire liber şi, pe deasupra, suspect de lucid. Relaxat, cel puţin în aparenţă, de obligativităţi editoriale angoasante sau de proiecte ce nu suportă amînare, eroul prelungitei călătorii hispanice îşi permite, prin urmare, luxul reflecţiei fără vreo miză evidentă (impresie, se va vedea, totuşi înşelătoare). Cartea lui Gelu Vlaşin inventariază, aşadar, într-o manieră gazetărească impură (graţie inervaţiilor confesive, apăsat analitice, ficţionale etc., care oferă cărţii o notă în fond atrăgătoare de mixtum compositum), cîteva teme şi problematici de un real interes pentru mediul cultural: circulaţia bunurilor culturale, raportul dintre lite-ratură şi mediul virtual, premiile literare şi drepturile de autor, interculturalitatea şi plurilingvismul etc. etc.

În filigranul primei secţiuni, Rătăcitorul, întrezărim însă intenţia autorului de a se supune unei linii metodologice care îşi subsumează în principal imagologia alterităţii geografice, entice şi culturale. Într-un raport firesc cu identitatea, fireşte. Doar un cititor neatent ar putea să creadă că volumul este exclusiv proiecţia pu-blicistică, în fine eliberată în spaţiul străin, a unor obsesii bine cunoscute în spaţiul românesc. Ce-i drept, scriitorului i se întîmplă de multe ori să asocieze evenimentelor nu numai culturale la care asistă în teritoriul occidental corespondentul lor românesc. Uneori (să o mai spunem?) inferior din multe puncte de vedere. După o profitabilă călătorie cu metroul madrilen bunăoară, Don Quijote trebuie să îşi recunoască: “mă gîndeam cu durere la Bucureşti şi la ritmul în care se construiesc la noi staţiile de metrou. Da’ nu-i nimic, le vom plăti acestea, deocamdată românii şi-au propus să colonizeze Spania!” etc.(Porcul iberic şi metroul de Madrid). Contabilizarea sumelor cu care sînt premiaţi scriitori precum Tomas Eloy Martinez (196.000 de euro, plus o sculptură de Martin Chirino!), Laura Gallego Garcia şi José Maria Latorre (cîte 100.000 euro) sau Juan José Millas (200.000 de euro) îl fac să cugete, amar, că dacă în spaţiul iberic se poate trăi din scris, la noi se “munceşte ca hamalul”, pe te miri ce şi mai nimic: “dar decît deloc mai bine-ţi plăteşti întreţinerea restantă şi poate mai reuşeşti să-ţi cumperi nişte pixuri chinezeşti, vreo cîteva coli de scris şi două kile de parizer!... Ca să nu mai vorbim de drepturile de autor şi de alte activităţi conexe rezultate din acestea.”(Premii şi drepturi de autor). Dar margi-nalizarea scriitorilor români nu înseamnă, şi aici îi dau dreptate lui Gelu Vlaşin, o automată marginalizare a culturii cărora ei le sînt, de bunăvoie, aserviţi dintr-un patriotism considerat, astăzi, aproape… vetust: o expoziţie de artă contemporană găzduită de Salonul Conjeriei de Las Artes din Madrid îl dezamăgeşte printr-o serie “slăbuţă” de nuduri şi-l face să rememoreze, nostalgic, “ceea ce văzuse anterior prin expoziţiile similar din zonele estice ale Europei Ne(b)unite. Poate că lumina vine totuşi de la răsărit şi poate că – dincolo de rătăcirile noastre zilnice – există un CEVA care ne propulsează dincolo de LIMI-TE.” Constatarea firească ce urmează reface, însă, tona-litatea recurentă în carte, una sceptic-amăruie, prin care se cataloghează mărcile identităţii noastre: “Din nefericire, sîntem atît de nebăgaţi în seamă încît nu ştiu dacă vreodată o să CONTĂM cu adevărat în istoriile universale ale artelor frumoase. Rămîne doar să ne consolăm cu ideea că DINCOLO de cuvinte există NECUPRINSUL, iar dincolo de necuprins rămînem NOI, cei mai oropsiţi dintre oropsiţii planetei. Halal consolare!” (Înmormîntarea Seniorului de Orgaz).

Revenind la problematica alterităţii etnice, să recunoaştem că pe autor nu îl interesează să realizeze portretul de grup al umanităţii pitoreşti cu care, volens nolens, intră în contact în metropola madrilenă, Toledo, Cadiz sau Conil de la Frontera. Chestiunea raportului dintre identitatea românească şi alteritatea iberică sau, prin extensie, cea occidentală revine totuşi stăruitor în unele tablete. Uneori, prin ricoşeu, alteori direct. Nu lipsesc, spre exemplu, schiţele tipologice aparţinînd ambelor etnii: Obositu şi Naşparlia lui (Obositu’, Paolo Coelho şi alte deprimisme), românca ce-şi vede ucise visele de bunăstare iberică (Povestea Adrianei), vlăstarul deja spaniol de imigranţi români oarecum căpătuiţi (Vlăduţ cel Grozav şi Tigre cel Teribil). Dar nu oamenii, cum spuneam, îl interesează cu precădere pe Gelu Vlaşin, ci produsele culturale. Pentru un intelectual rasat, fireşte, Europa se construieşte cu cărţi şi, prin extensie, cu artă. Atenţia lui “Don Quijote Rătăcitorul, colindătorul, hoinarul, egocentricul, favorizatul, surghiunitul” se foca-lizează, prin urmare, pe evenimentele culturale, pe expoziţii de artă, lansări de cărţi, întîlniri cu scriitori şi artişti demni de tot respectul: Don Quijote şi del Prado, Marzapan de Toledo, Picasso – maestrul ceramist într-o continuă desăvîrşire, Madridul intercultural – jazz şi premii literare, El Circulo de Bellas Artes. Cînd actorii spectacolului cultural la care asistă – de fiecare dată de-a dreptul fascinat, dornic de-a nu pierde nimic din orice convivio cultural de anvergură – sînt români, cu atît mai bine: Darie Novăceanu – El regreso del Gladiator, Gisèle Lestrange & Paul Celan, Patapievici şi “Omul recent la Madrid” sînt secvenţele în care senzaţia de co-participare intens afectivă a spectatorului atinge cote dintre cele mai înalte.

În alte cîteva reportaje, abundă notaţiile care devoalează afinităţile (s)elective ale lui Gelu Vlaşin pentru scriitori mai puţin cunoscuţi în spaţiul românesc, dar ale căror merite individual-creatoare par a păli în faţa meritului uşor hiperbolizat de a se ralia, într-o formă sau alta, culturii noastre. Filosoful madrilen Fernando Savater e admirat atît pentru “discursul fascinant” despre diversitatea culturală şi specificul naţional, cît şi pentru “simpatia deosebită pentru intelectualii români”, afişată cu ocazia participării la manifestările culturale prilejuite de Zilele culturale româneşti în Madrid. La aceeaşi întrunire, Basarab Nicolescu place în mod expres pentru concluzia comunicării de o înaltă ţinută ştiinţifică (în care vehiculează şi terminologia cunoscută, din aria mecanicii cuantice, a epistemologiei ş.a.), prin care accentuează faptul că nu există nicio cultură dominantă în spaţiul european, ci doar o coerenţă la nivelul naturii şi o necesară interdependenţă (Viitorul Europei şi culturile naţionale)etc. Din această perspectivă, o altă miză posibilă a volumului, aceea de a contura o cît se poate de veridică schiţă a vieţii culturale “externe” a României, apare în final ca fiind atinsă: din suma de reflecţii adunate în paginile cărţii (şi în special a primei sale părţi), se rotunjeşte un tablou convingător al scenei secunde pe care se duc bătăliile noastre culturale.

Altfel, pelegrinul din prima secţiune îşi lasă foarte rar jos masca, dezvăluindu-şi prea puţine din slăbiciuni sau chiar fantasme, fie ele pur livreşti, onirice sau reale (a se vedea, spre exemplu, notele sensibile despre cutremurătoarea Moarte (care) bîntuie la Madrid sau neaşteptatele mărturisiri cu care debutează Iubire fără vîrstă). În partea a doua, Discursuri vegetale mioritice, spectatorul acesta atent la nuanţele procesului (laborios şi, de ce nu, donquijotesc!) de popularizare a culturii noastre peste hotare, devine totuşi propriu-zis actor. Face loc mai exact, cu bună ştiinţă, scriitorului care nu se sfieşte să îşi devoaleze opţiunile literare sau să facă afirmaţii tranşante, propune liste şi definiţii etc. Interesul predominant documentar este prin urmare substituit de unul să spunem po(i)etic, scriitorul Gelu Vlaşin avertizînd subtil, în această secţiune, potenţialii interpreţi interesaţi de configuraţia laboratorului său de creaţie. Sigur, multe din afirmaţiile sale pot stîrni controverse profitabile. Nu este, aici, locul potrivit pentru a discuta, spre exemplu, tentativa (lău-dabilă) de formulare a unei poziţii teoretice explicite în privinţa poeticii proprii; poziţionarea (finală) în volum, insistenţa revenirii la anumite vocabule care o fixează în descendenţa principiilor formulate de teoreticienii poeziei (de la Jakobson la Alonso) şi în special intensitatea (febrilă) a acestui tip de discurs îmi apar drept semnele sigure ale faptului că autorul ne va oferi, în curînd, un alt op în care să îşi cristalizeze pe deplin vocaţia teoretizantă. Dar nu pot să nu amintesc genul de afirmaţii care i-ar leza pe mulţi dintre scriitorii optzecişti şi nu numai pe ei: “Dacă ar fi să analizăm în profunzime întreaga producţie literară a generaţiei 80, din păcate nu putem reţine decît vreo cîteva nume cu adevărat importante (Care or fi acelea? - n.m., E.I.). Tocmai aceste nume s-au remarcat printr-o mai mică virulenţă revendicativă.

Deschiderea către postmodernism adusă de către optzecişti are importanţa ei raportată la contextul politic şi cultural din respectiva perioadă dar, în acelaşi timp, nu se poate nega nici aportul adus de către scriitorimea tînără actuală care, în ciuda tuturor pronosticurilor, a reuşit să se detaşeze net atît în ceea ce priveşte abordarea tematică, dar mai ales în privinţa procedeelor stilistice şi a subiectelor tratate” (subl. aut.) Mi se pare nu doar prematur, deci riscant, ci şi injust să elogiezi nou-veniţii în dauna optzeciştilor care nu sînt nici atît de puţini, nici atît de anemici cum reiese din citatul cu tentă comparatistă pe care l-am selectat mai sus. Listele şi topul lui Gelu Vlaşin îmi par, la fel, discutabile. Eu, una, mă declar surprinsă să constat, de pildă, că în categoricul top three al douămiiştilor din Adevăruri subiective se regăsesc (în afară de Claudiu Komartin) Eugen Suman şi Andreea Drăguleasa, de care autorul e sigur că “vor schimba în cîţiva ani faţa literaturii române”. Desigur, nu contest posibilitatea ca Gelu Vlaşin să aibă dreptate. Dar nu mă pot opri să mă întreb de ce în “plutonul” de nu mai puţin de 50 de scriitori tineri şi foarte tineri aflaţi, atenţie, “foarte aproape valoric” de aceştia trei, nu se regăseşte niciun nume de poet, prozator sau critic ieşean. Ştiu, ştiu, talentul literar nu are cum şi nici nu trebuie întotdeauna să fie distribuit egal pe tărîmul mioritic, şi totuşi… De la Constantin Acosmei la Şerban Axinte, de la Lucian Dan Teodorovici la Florin Lăzărescu, în fine, de la Antonio Patraş la Bogdan Creţu, există suficiente exemple de scriitori din urbea “bahluviană” care nu mai sînt de mult simple promisiuni, din moment ce au publicat cărţi remarcabile, care le-au confirmat atît valoarea, cît şi vizibilitatea editorială – spre deosebire de mulţi din lista lui Vlaşin. Oricît de subiectiv s-ar declara, un adevăr care în locul lui Constantin Acosmei o preferă să spunem pe Alexandra Vatamanu parcă îşi pierde din substanţă. Jonglînd cu truisme, aş adăuga că, nu-i aşa? orice adevăr subiectiv care speră, în secret sau la vedere, să devină … obiectiv trebuie să fie substanţial şi veridic pentru a putea să pară cît de cît imbatabil…

Dar dacă adevărul meu subiectiv despre literatura optzecistă sau douămiistă este, fireşte, cu totul altul, pot să admit că exerciţiul de subiectivitate marca Gelu Vlaşin (alias Don Quijote Rătăcitorul) are stil. Şi o politeţe destul de neobişnuită în celelalte bătălii, cele interne, ale culturii noastre. În care uneori, din păcate, idiosincraziile devin sinonime cu valoarea sau măcar impun vizibilitatea scriitorului emitent.

* Don Quijote Rătăcitorul. Cluj-Napoca, Eikon,

2009.

** Text publicat de Emanuela ILIE in revista Dacia literară - Anul XX (serie nouă din 1990) nr. 87 (6/2009)

Emanuela ILIE: critic literar, lector univ. dr. La Catedra de Literatură română,
Facultatea de Litere a Univ. « Al.I.Cuza », Iasi.

Născută la 17.09.1976, în Iasi

Debut publicistic : Două animale bolnave, revista « Cronica », martie 2005.
Debut editorial : Hieroglifele poetilor, Editura Timpul,
Iasi, 2008.

Cărti publicate:
- Hieroglifele poetilor, Editura Timpul, Iasi, 2008
- Basarab Nicolescu. Eseu monografic , editia I, Editura
Timpul, Iasi, 2008, editia a II-a, Editura Curtea Veche, Bucuresti,

2009
- Didactica literaturii române
, Editura Polirom, 2008.

Premii

1. 
   Premiul pentru debut la Salonul International de Carte Românească, octombrie 2008
   
2. 
   Premiul pentru debut al revistei „Convorbiri literare”, aprilie 2009
   
3. 
   Premiul pentru critică literară acordat de APLER, 2009.
   

- Distinctii din partea diferitelor societăti culturale.
- Numeroase participări la simpozioane si colocvii academice,
nationale si internationale.

Concursul de literatură (secţiunea proză) şi-a desemnat câştigătorii

Ringul de Vorbe #02 a început cu o scurtă întârziere, de o jumătate de oră, cu lecturile și concursul de proză organizat de Rețeaua Literară. Prezentați pe rând de Gelu Vlașin, cei șapte concurenți și-au citit timid fragmentele în fața unei săli arhipline și au fost notați atât de public, cât și de Alexandru Matei, reprezentantul juriului. câștigătoarea desemnată de ambele tabere a fost într-un final Roxana Sonea, pe care o felicităm și vă recomandăm s-o citiți.




Clasamentul final pentru concursul din Reţeaua literara (secţiunea proză) a fost urmatorul:

Clasament juriu:

1. Roxana Sonea - (Tg. Mures), 23 ani, studenta, Facultatea de
Medicina si Farmacie Tg. Mures
2. Emilian Tânăru - (Brasov), 26 ani, freelancer Brasov
3. Veronica Plăcintescu - (Bacau), 24 ani, redactor revista Teatrul Azi Bucuresti

Clasament public:

1. Roxana Sonea - (Tg. Mures), 23 ani, studenta, Facultatea de
Medicina si Farmacie Tg. Mures
2. Veronica Plăcintescu - (Bacau), 24 ani, redactor revista Teatrul Azi Bucuresti
3. Bogdan Coşa - (Codlea - Brasov), 21 de ani, student, Facultatea de Litere Brasov

Toţi finaliştii concursului de literatură ( 7 la poezie şi 7 la proză) vor primi invitaţii de participare la Tabăra de creaţie de la Telciu (Bistriţa-Năsăud) la Pensiunea Vlaşinilor în luna august 2010 (o săptămână de sesiuni de creative writing şi workshop-uri pe teme literare). Toţi finaliştii vor beneficia de lobby atât din partea Reţelei literare cât şi din partea siteurilor partenere în vederea publicării unei antologii dar şi pentru publicarea volumelor personale. Câştigatorii desemnaţi de public atât la secţinea poezie cât şi la proza au fost recompensaţi fiecare cu suma de 100 Ron.

După această primă parte a serii, a trebuit să improvizăm și să facem mai mult loc, să aducem scaune șamd, pentru că deja se stătea în picioare, pe jos, sau, într-un caz fericit, două persoane pe un loc. Nu ne gândeam că într-o seară de miercuri publicul va fi atât de numeros și, mai mult, se va tot mări odată cu trecerea timpului. Aș vrea să le mulțumim tuturor pentru prezență, dincolo de confortul scăzut de care au avut parte unele persoane.Puțină muzică, atmosferă destinsă și Felix Nicolau își face apariția pentru a prezenta cei trei concurenți din ring: Cosmin Dragomir, Sorin DespoT și Livia Ștefan. Cei trei au trebuit să treacă prin diverse probe ce au necesitat creativitate, improvizație, spontaneitate și chiar un minim de talent actoricesc: Slam, proba de germană, interviul cu publicul (unde s-au pus destule întrebări stânjenitoare, spre deliciul multora), improvizație pe text și altele.





Lupta a fost strânsă, totul s-a decis la ultima probă, iar câștigătorul din ring a fost desemnat, după cum mulți s-au așteptat, Cosmin Dragomir, la o distanță de 4 puncte de Sorin DespoT.

1) 374 puncte – Cosmin Dragomir
2) 370 puncte – Sorin DespoT
3) 351 puncte – Livia Ștefan


probele au fost întrerupte de scurte momente în care au fost oferite cărți publicului de către partenerii noștri, de la BuyBooks.ro (magazin de cărți online).


astfel cinci cititori se vor bucura de lectura romanelor: Zăpada (Orhan Pamuk), Trainspotting (Irvine Welsh), Ardoare(Lily Prior), Viața unui prost (Ryunosuke Akutagawa), Magicianul (John Fowles).


Evenimentul s-a terminat pe la 11 seara, iar din feedback-ul pe care l-am primit am înțeles că a ieșit o ediție mult mai bună. N-am întâlnit persoane dezamăgite, iar asta înseamnă că ne-am atins scopul. Ba mai mult, echipa Ringului de Vorbe s-a ales și cu un nou membru, este vorba de Gilda Comârzan, care va fi fotografa noastră. Așa că fiți pe fază, pentru că începând de acum, pe lângă clipurile obișnuite, vom posta și o grămadă de fotografii. Avem deja de făcut o selecție din câteva sute. Vineri anunțăm cine vine la Ringul de Vorbe #3, miercuri, pe 31 martie. Se zvonește că unul dintre concurenți ar fi Răzvan Țupa. Oare?

* mai multe fotografii de la eveniment puteţi vizualiza aici

Intalnirile Scriitorilor Romani din Diaspora - prima editie

ÎNTÂLNIRILE SCRIITORILOR ROMÂNI DIN DIASPORA

Comitetul Director al USR (Uniunea Scriitorilor din România) întrunit în şedinţă din prima parte a acestui an şi-a dat acceptul în legătura cu proiectul meu care vizează organizarea unor întâlniri anuale cu scriitorii români din diaspora. Uniunea Scriitorilor din România asigură cazarea invitaţilor la Vila Scriitorilor de la Neptun. Întalnirile Scriitorilor Români din Diaspora - prima ediţie sunt preconizate pentru toamna acestui an. Scriitorii români din diaspora (membrii ai USR) interesaţi să participe la acest eveniment sunt rugaţi să mă contacteze pe mail pentru a obţine mai multe informaţii: vlasin_gelu@yahoo.es

- prima ediţie -
2010

Spaţiul Cultural European în contextul actual 
Perspective şi Oportunităţi

Locul desfăşurării: Neptun, Vila Scriitorilor
Periodicitate: anual (24 - 26 septembrie)
Preşedinte Eveniment: Nicolae Manolescu
Coordonator proiect: Gelu Vlaşin,
Asistenţi coordonatori: Cosmin Ciotloş, Un Cristian

Modalităţi de desfăşurare:

La fiecare ediţie a întâlnirilor vor participa 25 de scriitori români din diaspora si 25 din România. În prima zi vor fi invitate câteva importante personalităţi ale spaţiului cultural românesc din afara graniţelor care vor susţine o scurtă alocuţiune. În ziua 2 şi 3 vor avea loc dezbateri libere asupra literaturii române în general şi asupra condiţiei scriitorului român din diaspora. Toti scriitorii romani din diaspora vor primi cate o diplomă de onoare. La fiecare ediţie vor fi acordate 2 premii: Premiul pentru promovarea literaturii române în afara graniţelor si Premiul pentru promovarea imaginii României în străinătate

Obiective:

Stabilirea unui legături mai bune între scriitorii români din diaspora şi cei autohtoni. Reabilitarea participativă a membrilor USR din afara graniţelor ţării. Promovarea imaginii USR atât în ţară cât şi în străinătate. Crearea unor posibile parteneriate în străinătate între USR şi instituţii similare prin intermediul contactelor pe care le deţin scriitorii români din diaspora. Realizarea unor schimburi interculturale între delegaţii ale USR şi delegaţii ale organizaţiilor similare din străinătate

Motivaţie:

În acest moment se simte acut lipsa unui punct de reper şi de întâlnire dintre scriitorii români din diaspora şi cei autohtoni. Scriitorii români din diaspora se simt ignoraţi cu desăvărşire deşi în majoritatea cazurilor şi-ar dori o participare activa la activităţile USR. Majoritatea scriitorilor români din dispora sunt foarte bine poziţionaţi în comunităţile în care-şi desfăşoara activitatea. Prin poziţionarea lor în comunitate, scriitorii români din dispora ar putea să contribuie activ la stabilirea unor parteneriate culturale precum şi la schimburi interculturale între USR şi delegaţii similare din străinătate.