ayla #01

în dimineaţa asta sunt cezanne
şi beau absint şi fumez cu jojo
tutun englezesc
jojo are degetele
în formă de pâlnie
prin pâlnie se strecoară
arakhne
ca o imagine prăfuită
care
mă înavăluie
din piramide de calaveras
sau still life with apples
and pot of primroses
în dimineaţa asta
sunt cezanne
şi o pictez pe aila
cu alţi ochi

Reteaua literara in Observator Cultural

"...Aici începe scurta mea poveste: există un blog numit Reţeaua literară, inaugurat de poetul Gelu Vlaşin (http://reteaualiterara.ning.com/), după întoarcerea lui din Spania. Reţeaua literară a organizat în primăvară un concurs de poezie şi proză. Am fost membru în juriul care-i cuprindea pe Octavian Soviany şi pe Cosmin Ciotloş (ultimul nu a ajuns însă la nici una din cele două finale) şi care a desemnat doi tineri cîştigători: Elena Gabriela Lazăra (17ani, elevă la Balş), pentru poezie şi Veronica Plăcintescu (25 de ani, Bacău), pentru proză. Premiul a venit însă mai tîrziu, şi anume în toiul verii, în urmă cu cîteva săptămîni. Gelu Vlaşin i-a invitat pe cei doi, alături de alţi concurenţi evidenţiaţi, într-o tabără de creaţie, la Telciu, satul lui de baştină. Am fost şi eu acolo, pentru doar trei zile, pentru a conduce unul dintre cele patru ateliere de creaţie propuse de Gelu Vlaşin. Generos şi întreprinzător, împreună cu soţia lui, jazz-woman, Cristina Vlaşin, a reuşit să găzduiască vreo cincisprezece tineri scriitori în propria casă, timp de cinci zile, iar cu ajutorul autorităţilor locale le-a (ne-a) pregătit un program cultural cu excursii şi workshopuri. Itinerariul a cuprins Casa memorială „George Coşbuc“, Muzeul de Artă Comparată de la Sângeorz-Băi (unde am fost primiţi de Marin Mălaicu-Hondrari), Liceul din Telciu (unde am cunoscut cîţiva elevi minunaţi şi cîţiva profesori care au reuşit să le ocrotească starea de graţie) şi, în final, Galeria Uniunii Artiştilor Plastici din Bistriţa (unde, alături de Ion Mureşan, ne-am întîlnit cu cititorii). Workshopurile au fost conduse, în ordine cronologică de Sorin Despot (laureat al Concursului de poezie Cartea Românească, 2009), Răzvan Tupa, de suprasemnatul şi de poetul Andrei Ruse. Dacă unii traineri au insistat pe oralitate (Răzvan Tupa), pentru a sublinia ideea unei poezii pop, ca mecanism de creaţie deopotrivă scrisă şi orală, într-o tradiţie postmodernă care reînnoadă cu bahtinianul dialogism medieval, alţii au propus teme scrise care să exploateze raportul dintre tot ce înseamnă invariant literar şi creativitate liberă. Pornind de la celebrul experiment al lui Georges Perec La Vie. Mode d’emploi (din 1978), sper să pot prefaţa mai devreme sau mai tîrziu un roman în bucate, alcătuit din poveştile fiecăruia dintre locatarii unui imobil imaginar de locuit, fiecare poveste reglată de cîte un consemn cultural pe care sper să-l pot dezvălui la momentul realizării proiectului... "

* continuarea articolului aici: http://www.observatorcultural.ro/Republica-Literara-Telcia*articleID_24228-articles_details.html

* articol publicat de Alexandru Matei in revista Observator Cultural, Nr. 540 / 2010

Telciu – take five in the high life

TABLOID DE GÂNDURI

RPT? Pentru mine a însemnat clipa redescoperirii. Inainte de a fi scriitori apreciaţi / criticaţi / premiaţi, mai întâi de toate am fost oameni acolo. Lecţia cea mai importantă a fost cea în care am învăţat să locuim împreună, să ne acceptăm reciproc timp de 6 zile tarele şi calităţile.Pare frumos, pare uşor..dar de fapt a fost greu. Nu e totul miere şi lapte,dar sunt sigură că micile şi marile noastre polemici ne-au apropiat, astfel încât azi nu mai pot vorbi despre RPT ca despre o tabără de creaţie banală ci mai degrabă ca despre o întâlnire, o vacanţă în lumea artei alături de cei mai dragi prieteni. Poate e prea mult ce am să spun acum...dar în pensiunea Vlaşinilor cred că s-a petrecut o minune în acele zile – locuitorii RPT au devenit o familie. Nu găsesc un cuvânt mai potrivit care să descrie atmosfera, pentru că noi am făcut tot ce face o familie – am râs, am plâns, ne-am bătut, am scris, am gătit, ne-am iubit, ne-am urât, ne-am îmbrăţişat, ne-am aruncat vorbe grele, am făcut glume mai mult sau mai puţin piperate, ne-am ajutat reciproc, am vorbit despre orice fără nici o reţinere, am ascultat muzică şi am ascultat mărtusirile/durerile fiecăruia, am privit, am mâncat la aceeaşi masă, am dormit, am vizitat, am fotografiat, am cumpărat, am filmat,am fumat (toţi cu excepţia boboacelor) am...uitat de vechea noastră viaţă şi ne-am dedicat trup şi suflet acestui experiment literar, fiecare a dat tot ce a fost mai bun din el. A doua lecţie? Eu am redescoperit poezia, apoi în diferite situaţii limită am aflat cine sunt eu şi de câte sunt în stare de dragul versurilor - aş putea să continui cu a treia,a patra,a cincea lecţie, dar nu...de aici încolo cititorii vor extrage morala din poveştile ce urmează să le scriu, din fiecare scrisoare adresată fiecărui participant din tabără, apoi veţi putea asculta melodiile lor preferate şi veţi simţi ce simt şi ei în clipele în care scriu, astfel le veţi înţelege mai bine operele. Ce privilegiu mai mare ca acesta să ai ca cititor/scriitor la început de drum decât să locuieşti sub acelaşi acoperiş cu oamenii pe care îi admiri şi îi citeşti constant, să vezi dincolo de succesul lor literar - cum sunt şi ei oameni ca tine,ca mine...doar că au un grad incredibil de sensibilitate, într-un cuvânt sunt geniali şi nu îi laud eu ci premiile/faptele lor spun asta...sincer cred că pe lumea asta nu există meserie mai frumoasă decât aceea de a fi scriitor şi vacanţă mai interesantă decât cea pe care am petrecut-o la Telciu... continuare aici


* Telciu – take five in the high life by Raluca Blezniuc