Îi mulţumesc Gabrielei Gherghişor pentru recenzia făcută Aylei în România literară: "Cine este sau ce este Ayla? Într-o notă de pe manşeta copertei a IV-a, poetul mărturiseşte că „ayla este punctul de reper necesar, este centrul pământului, alma mater. întruchipând sublimul existenţial, doza de imaginar luminos, ayla reprezintă o incantaţie transmisă înspre tot ceea ce adulez în momentele mele de maximă sinceritate: simţirea. ayla este simbolul feminităţii, este zborul, înălţarea deasupra lumii!“. Ayla este, de fapt, o fantasmă feminină care generează şi coagulează alte fantasme ori reverii, mai ales cultural-livreşti („în dimineaţa asta/ sunt cézanne/ şi beau absint/ şi fumez cu jojo/ tutun englezesc/ jojo are degetele/ în formă de pâlnie/ prin pâlnie se strecoară/ arakhne/ ca o imagine prăfuită/ care mă învăluie/ din piramide de calaveras“ sau „ayla îmi întinde palma/ lipită de geam/ şi geamul/ începe să-mi curgă/ printre degetele cu care/ altădată pictam/ tablourile lui dali“). Poemele din ciclul Aylei, cu o dicţiune simplă şi cu o puzderie de trimiteri spre culturosferă, par nişte încântătoare exerciţii de imaginaţie, chiar dacă un leit-motiv al lor este însăşi simţirea..." (Continuare aici)
