Îi mulţumesc Gabrielei Gherghişor pentru recenzia făcută Aylei în România literară: "Cine este sau ce este Ayla? Într-o notă de pe manşeta copertei a IV-a, poetul mărturiseşte că „ayla este punctul de reper necesar, este centrul pământului, alma mater. întruchipând sublimul existenţial, doza de imaginar luminos, ayla reprezintă o incantaţie transmisă înspre tot ceea ce adulez în momentele mele de maximă sinceritate: simţirea. ayla este simbolul feminităţii, este zborul, înălţarea deasupra lumii!“. Ayla este, de fapt, o fantasmă feminină care generează şi coagulează alte fantasme ori reverii, mai ales cultural-livreşti („în dimineaţa asta/ sunt cézanne/ şi beau absint/ şi fumez cu jojo/ tutun englezesc/ jojo are degetele/ în formă de pâlnie/ prin pâlnie se strecoară/ arakhne/ ca o imagine prăfuită/ care mă învăluie/ din piramide de calaveras“ sau „ayla îmi întinde palma/ lipită de geam/ şi geamul/ începe să-mi curgă/ printre degetele cu care/ altădată pictam/ tablourile lui dali“). Poemele din ciclul Aylei, cu o dicţiune simplă şi cu o puzderie de trimiteri spre culturosferă, par nişte încântătoare exerciţii de imaginaţie, chiar dacă un leit-motiv al lor este însăşi simţirea..." (Continuare aici)
Interviu in revista Pagini de Cultură by Raul Băştean : "Fiecare nouă carte înseamnă un alt început. Privesc lumea din perspectiva îndepărtării de mine și îmi asum condiția existenței prin raportarea la simțire. Nu-mi pot înțelege trăirea dacă lumea nu asimilează prin poezia mea o parte din atingerea îngerilor. Pentru că lumea se reponsabilizează mereu de tot ceea ce înseamnă deasupra – dincolo. Exist în măsura în care reușesc să mă ridic deasupra lumii. Și când sunt acolo, sus, îmi dau seama că de fapt lumea sunt eu. Când reușesc să mă ridic deasupra mea, însemnă că sensul existenței mele capătă un înțeles primordial. Dar ca să mă înalț deasupra lumii a trebuit să învăț zborul. Ayla s-a născut din zbor și din simțire. Din viziunea sublimului și din îmbrățișarea luminii. Ayla este ființa."... (continuare aici)
“ayla este punctul de reper necesar, este centrul pământului, alma mater. întruchipând sublimul existenţial, doza de imaginar luminos, ayla reprezintă o incantaţie transmisă înspre tot ceea ce adulez în momentele mele de maximă sinceritate: simţirea. ayla este simbolul feminităţii, este zborul, înălţarea deasupra lumii! strabătând ţinuturile subliminalului şi afectivului nedeclarat, ayla îşi îndreaptă privirile înspre acele zone nedescoperite în care predomină starea de boemă autentică, absintul domesticit şi cavalerismul nedisimulat. ca şi cum lumea s-ar metamorfoza dintr-o dată în altceva. în devenirea întru devenire. în bildung. ipostazele aylei devin ipostazele întrebărilor fără nici un răspuns premeditat pentru că ayla călătoreşte pretutindeni.”
* cartea poate fi gasită în librariile din: click aici !
Poetul Ion Zubaşcu a murit sâmbătă 28 mai 2011, în Bucureşti, la vârsta de 62 de ani (comunicat primit de la Uniunea Scriitorilor din Romania.) Ion Zubaşcu a publicat în majoritatea revistelor prestigioase de literatură din România. A primit numeroase premii pentru poezie, muzică şi jurnalism, iar recent a primit marele premiu al concursului "Cartea Anului 2010" organizat de Reţeaua literară. Poet, cântăreţ, ziarist, Ion Zubaşcu s-a născut în 18 iunie, 1948, în localitatea Dragomireşti, Maramureş. 15 ani a fost profesor de literatură în Maramureş. Din 1983, se mută în Bucureşti cu familia. În ultima perioada a lucrat la revista literară Viaţa Românească, după 25 de ani de presă de informaţie, la principalele publicaţii ale ţării. A publicat volumele de versuri Gesturi şi personaje, Albatros, 1982, Copilării (antologie de scriere creatoare), Litera, 1982, Omul de Cuvânt, Cartea Românească, 1991, Întoarcerea la Dumnezeu, Panteon, 1995, Omul disponibil (I), Axa, 1999, Omul disponibil (II), Brumar, 2009, Moarte de om. O poveste de viaţă, Limes, 2010.
"Dacă şi cărţile au destinul lor, cum spune proverbul latin, atunci Marele Premiu oferit de Reţeaua Literară volumului meu „Moarte de om. O poveste de viaţă”, Editura Limes, pentru Cartea Anului 2010, secţiunea Poezie, atunci acest premiu face parte deja din destinul volumului. Pentru o carte de versuri, un asemenea premiu e un noroc neaşteptat care îi oferă o vizibilitate distinctă într-un spaţiu în care se citeşte din ce în ce mai puţin şi se cumpără şi mai puţin. Surpriza mea e cu atât mai mare cu cât nici unul dintre prestigioşii critici literari care au făcut parte din juriu n-au scris până acum despre carte şi nici n-au nominaliat-o măcar la evaluările obişnuite de la sfârşitul anului 2010 c-ar fi existat, într-un an - e adevărat – asaltat de o veritabilă avalanşă de cărţi de poezie extrem de valoroasă, mai ales optzecistă. Se cuvine cu atât mai mult să mulţumesc acestui juriu de tineri critici valoroşi şi exigenţi petru premiul pe care l-au acordat cărţii mele, poetului şi managerului Gelu Vlaşin, preşedintele juriului, pentru osteneala numai de el ştiută din spatele acestei iniţiative. Trebuie să mărturisesc că până la vârsta pe care o am, nu m-am scăldat în premii literare şi acest premiu neaşteptat oferit de Reţeaua Literară s-ar putea să fie primul, dar şi ultimul acordat cărţii „Moarte de om. O poveste de viaţă”. Se cuvine să-l preţuiesc cu atât mai mult, cu cât vine să confirme includerea unui grupaj de versuri din volum în antologia „Cele mai frumoase poeme din 2010”, Tracus Arte, realizată de poeţii Claudiu Komartin şi Radu Vancu. Condider că Marele Premiu pentru cartea de poezie a anului 2010, acordat de Reţeaua Literară, se cuvenea în egală măsură oricăruia dintre valoroşii poeţi care au obţinut următoarele premii şi numai hazardul care obligă juriul să se lase în seama numărării sorţilor a ales cartea mea. Îi doresc Reţelei Literare, probabil cea mai extinsă ofensivă de meditizare lierară în mediul virtual românesc şi nu numai, o adevărată putere publicitară iniţiată şi consolidată de Gelu Vlaşin, să vegheze pentru a rămâne în timp ceea ce şi-a propus prin satutul său: „Promovăm România prin cultură, promovăm valoarea”. Ion Zubaşcu
