deresie-ajungerea la renuntare amestecata cu o farama de indoiala la panda de noi agatari. depresie-o urma lasata pe suflet in apropierea renuntarii la ideal ca ultima scapare din innecul fricii. depresie-manifestare celor lasate in urma cand te indoiesti de ce iti este familiar din tine depresie-formele uitate navalesc cerandu-si dreptul la claritate,tendinta de a le respinge respectul cuvenit.
Depresia-boala omului modern,constientizata sau nu.Suntem ,,bombardati,,zi de zi cu informatii contradictorii incat nu ne mai gasim locul si rolul in societate.Si de aici deruta evidenta.
Depresia...un subiect amplu.Am intilnit multi oameni depresivi si fiecare se manifesta diferit,in functie de gravitatea bolii,tarii de caracter,educatiei.Dupa cancer,este una dintre cele mai grave boli a secolului nostru.
Leac : ,,Să nu crezi absolut tot ce auzi, să nu faci tot ce poti, să nu spui tot ce stii, să nu dai tot ce ai” Concluzie : o mica rezerva in toate nu strică la nimeni !!!
Mi-am amintit ce a spus Pine van Lommel si cred ca exista o legatura extrem de stransa intre depresie si actiunile noastre asupra noastra si asupra celorlalti."Suntem cu totii prinsi in plasa Universului, liberi si interdependenti in acelasi timp.Liberi sa facem ceea ce vrem(dar oare vrem ceea ce vrem vorba lui Schopenhauer)si dependenti de consecintele a ceea ce facem.Nimeni si nimic nu poate exista prin sine.Existam ca determinare, atat proprie cat si acelorlalti.De aici decurge marea noastra responsabilitate fata de semeni, de mediul ambiant, de spatiul cosmic".Ce-ar mai fi depresia daca ne-am asuma aceasta responsabilitate?oare nu privim depresia ca pe o boala a trupului fara sa luam in seama puterea sufletului?
Depresia e doar varful unui ghetar in care te lasi prins ori te reprezinti inghitit..e un inceput gata incheiat si o cale necalatorita inca.Sugestiva simbolistica pe care o propune videoclipul acesta.
interesant..
RăspundețiȘtergerecam multa...depresie.
RăspundețiȘtergereDepresie - cuvant la ordinea zilei, la noi!
RăspundețiȘtergerederesie-ajungerea la renuntare amestecata cu o farama de indoiala la panda de noi agatari.
RăspundețiȘtergeredepresie-o urma lasata pe suflet in apropierea renuntarii la ideal ca ultima scapare din innecul fricii.
depresie-manifestare celor lasate in urma cand te indoiesti de ce iti este familiar din tine
depresie-formele uitate navalesc cerandu-si dreptul la claritate,tendinta de a le respinge respectul cuvenit.
Depresia-boala omului modern,constientizata sau nu.Suntem ,,bombardati,,zi de zi cu informatii contradictorii incat nu ne mai gasim locul si rolul in societate.Si de aici deruta evidenta.
RăspundețiȘtergere:) asa o fii.
RăspundețiȘtergerenu mai bine simplificam depresia cu o lacrima si ramanem cu zambetele?
RăspundețiȘtergereDepresia...un subiect amplu.Am intilnit multi oameni depresivi si fiecare se manifesta diferit,in functie de gravitatea bolii,tarii de caracter,educatiei.Dupa cancer,este una dintre cele mai grave boli a secolului nostru.
RăspundețiȘtergereLeac : ,,Să nu crezi absolut tot ce auzi, să nu faci tot ce poti, să nu spui tot ce stii, să nu dai tot ce ai” Concluzie : o mica rezerva in toate nu strică la nimeni !!!
RăspundețiȘtergereMi-am amintit ce a spus Pine van Lommel si cred ca exista o legatura extrem de stransa intre depresie si actiunile noastre asupra noastra si asupra celorlalti."Suntem cu totii prinsi in plasa Universului, liberi si interdependenti in acelasi timp.Liberi sa facem ceea ce vrem(dar oare vrem ceea ce vrem vorba lui Schopenhauer)si dependenti de consecintele a ceea ce facem.Nimeni si nimic nu poate exista prin sine.Existam ca determinare, atat proprie cat si acelorlalti.De aici decurge marea noastra responsabilitate fata de semeni, de mediul ambiant, de spatiul cosmic".Ce-ar mai fi depresia daca ne-am asuma aceasta responsabilitate?oare nu privim depresia ca pe o boala a trupului fara sa luam in seama puterea sufletului?
RăspundețiȘtergereDe-aicea, de pe patul de spital,
RăspundețiȘtergerePe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.
Poezie apărută în ziarul Ring
Cand cristina canta, nu mai e depresie. e fain, per total.
RăspundețiȘtergeredepresia face din noi oameni
RăspundețiȘtergereDepresia e doar varful unui ghetar in care te lasi prins ori te reprezinti inghitit..e un inceput gata incheiat si o cale necalatorita inca.Sugestiva simbolistica pe care o propune videoclipul acesta.
RăspundețiȘtergere